Olda: 1
***(Nu e frumos să fii celebru)
:
 Vers 2006-09-19 (9084 megjelenítések)
À HÉLÈNE
:
 Vers 2009-07-28 (6150 megjelenítések)
Chanson
:
Vers 2009-07-28 (6014 megjelenítések)
Definitia poeziei
:
Vers 2002-06-13 (10396 megjelenítések)
DEFINITION DE LA POESIE
:
Vers 2006-02-19 (9293 megjelenítések)
Définition de l’art
:
Vers 2013-02-05 (4855 megjelenítések)
Febbraio
:
 Vers 2005-08-31 (9885 megjelenítések)
Grădina Ghetsemani
: Tălmăcire de Marin Sorescu
Vers 2009-04-13 (5749 megjelenítések)
Ivaka
:
Vers 2013-02-05 (4643 megjelenítések)
Je voudrais parvenir au cœur…
:
Vers 2015-03-25 (4523 megjelenítések)
La débâcle du printemps
:
Vers 2015-03-25 (4225 megjelenítések)
LA MORT DU POÈTE
:
Vers 2009-07-28 (6463 megjelenítések)
Le houblon
:
Vers 2015-03-25 (4586 megjelenítések)
LE POEME QUI SUIT LES POEMES
:
Vers 2006-02-19 (6855 megjelenítések)
LE PRIX NOBEL
:
Vers 2009-07-28 (10124 megjelenítések)
Le vent
:
Vers 2015-03-25 (4387 megjelenítések)
Lea martinets
:
Vers 2013-02-05 (4795 megjelenítések)
L'ÂME
:
Vers 2009-07-28 (6498 megjelenítések)
L’artiste
:
Vers 2013-02-05 (5144 megjelenítések)
L’ÉTÉ DE LA SAINT-MARTIN
:
Vers 2009-07-28 (7701 megjelenítések)
Marguerite
:
Vers 2013-02-05 (4480 megjelenítések)
Martie
:
Vers 2002-06-13 (7918 megjelenítések)
MEIN LIEBCHEN, WAS WILLST DU NOCH MEHR ?
:
Vers 2009-07-29 (5933 megjelenítések)
Nime nu va fi-n cămară...
: Traducere în limba română de Anatol Codru
Vers 2009-07-05 (5041 megjelenítések)
Ô MA TRÈS BELLE…
:
Vers 2009-07-29 (6117 megjelenítések)
RENDEZ-VOUS
:
Vers 2009-07-28 (8023 megjelenítések)
Spasskoïe
:
Vers 2013-02-05 (5078 megjelenítések)
Vantul
:
Vers 2002-06-13 (8097 megjelenítések)
Vara in oras
:
Vers 2002-06-13 (7454 megjelenítések)
Olda: 1 |
|
|
|
|
|
Önéletraj Boris Pasternak
Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie (stil vechi) (10 februarie) 1890 la Moscova - d. 30 mai 1960) a fost un poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958.
Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naște și crește într-o familie de artiști profesioniști, în familia pictorului Leonid Pasternak și a pianistei Rosa Kaufmande de unde provin și preocupările sale timpurii pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziția muzicală, influențat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, renunțând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură.
În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării "Lirika", iar în 1914 tipărește placheta de versuri "Geamanul din nori". După examenele de la Universitatea din Moscova își definitivează primul său volum de versuri (1914). Din dorința de a fi alături de generația sa, Pasternak se "înregimentează" literar în gruparea moderat futuristă "Centrifuga", fără a-și renega însă rădăcinile, care coboară până în "veacul de argint" al poeziei ruse (perioada Simbolismului si a Akmeismului, dominată de figura lui Blok). Volumul Pe deasupra barierelor (1917) este, în mare măsură, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele Sora mea viața (1922) și Teme și variațiuni (1923), în care Pasternak își elaborează modul cu totul special de a surprinde lumea în integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunându-l drept un mare poet. În anii '20, Pasternak încearcă să-și gasească locul în lumea creată de Revoluția roșie scriind poemele epice 1905 (1925-1926) și Locotenentul Schmidt (1926-1927), care, alături de poemul Înalta maladie (1923-1928), îi aduc recunoașterea oficială.
La sfârșitul anilor '30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său - sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunță pentru o vreme la opera personală și își câștigă existența traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petofi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză și din poezia gruzină; călătorește de altfel și în Gruzia.
În timpul Războiului publică volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) și Întinderea pământească (1945). În iarna aceluiași an începe să scrie romanul Doctor Jivago. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit in anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinatate în 1957, in Italia, și decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958 a generat ascuțite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor și contrângerea sa să renunțe de bună voiela Premiul Nobel. În 1959 încheie volumul de versuri Când se înseninează. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creație al scriitorilor sovietici, situat într-o suburbie a Moscovei. În însemnările și scrisorile ultimilor ani Pasternak și-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.
Bibliografie selectivă
Vremea începuturilor -- (1912 - 1914)
Pe deasupra barierelor -- (1914 - 1916)
Anul nouă sute cinci -- (1925 - 1926)
Locotenentul Schmidt -- (1926 - 1927)
A doua naștere -- (1930 - 1931)
Doctor Jivago -- 1957
|
Ajánlott Alkotáso
