Olda: 1
Cântul VII din " Adaos la tonul al patrulea"
: Acrostih (numele iubitei sale, nepoata stareței Mănăstirii Dintr-un Lemn, cu care a avut o legătură nelegitimată în perioada 1827 – 1837)
 Vers 2009-04-22 (7950 megjelenítések)
Copacul și dovleacul
:
Vers 2005-12-02 (38110 megjelenítések)
Despre amor sau dragoste si ura
:
Vers 2005-09-03 (8809 megjelenítések)
Despre cusururi sau urâciuni
:
Vers 2006-03-28 (5935 megjelenítések)
Despre minciuni iarăși
:
Vers 2010-05-06 (5961 megjelenítések)
Despre năravuri rele
:
Vers 2010-05-06 (4907 megjelenítések)
Despre pricini de judecăți
: Povestea vorbii
Vers 2012-08-19 (4732 megjelenítések)
Despre prostie
:
Vers 2010-05-06 (5475 megjelenítések)
Despre prostie iarăși
:
Vers 2010-05-06 (5016 megjelenítések)
Fara
:
Vers 2005-12-21 (6990 megjelenítések)
Musca și țânțarul
:
Vers 2005-12-02 (10023 megjelenítések)
Planul simigiului
:
Vers 2008-11-04 (5599 megjelenítések)
Povestea vorbii
:
Vers 2010-05-06 (44146 megjelenítések)
Scumpul
:
Vers 2005-07-10 (7187 megjelenítések)
Scumpul
:
Vers 2005-12-02 (7613 megjelenítések)
Þermonia unui bătrân
:
Vers 2010-05-06 (4973 megjelenítések)
Olda: 1 |
|
|
|
|
|
Önéletraj Anton Pann
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann.
Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani.
OPERA
Calendarul lui Bonifatie Setosul
Versuri musicești
Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837)
Călătoria
Însoțirea
Luniță luminătoare
Munților, fiți mărturii
La Rîmnic
Suflet altu n-are
Zădărnicia
Îndreptătorul bețivilor (1832)
Hritoetia sau școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834)
Noul Erotocrit (1837)
O poveste arabică din Halima (1839, 1854)
Fabule și istorioare (1841)
Copaciul și dovleacul
Lupul, pocăit
Călătorul și stejarul
Cine știe carte are patru ochi
Nepotul împrumutat
Mortul înecat
Scumpul
Planul simigiului
Vînătorul
Toporul și văcșoara
Ciobanul și magarul
Feciorul moștenitor
Cîinile
De cînd ploaia cu cîrnații
Norocul și mintea
Șoarecile
Nu e nimic fără cusur
Cucul și privigatoarea
Tăcerea e ca mierea
Împrumutul
Lupul, țapul și varza
Ce zic oamenii de mine
Grădinarul pagupaș
Critica oamenilor
Poezii populare și Calendare (1846)
Marș de primăvară
Memorialul focului mare (1847)
Povestea vorbei (1847)
Dialog în trei limbi, rusește, românește și turcește (1848)
Pocăința omului dezmierdat sau vorbire între suflet și trup și osebite sfaturi folositoare trupește și sufletește (1849, 1854)
Adiata
Înțeleptul Archir și nepotul său Anadam (1850)
Spitalul amorului sau Cântecul dorului (1850)
O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu (1851)
Versuri sau Cântece de stea
Cântătorul beției. Care cuprinde numele bețivilor și toate faptele care decurg din beție
Triumful beției sau Diata ce o lasă un bețiv pocăit fiului său (1852)
Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853)
Povești și angdote versificate (1854)
De la lume adunate și iarăși la lume date
Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică
Mică gramatică muzicală teoretică și practică
Carul frânt – Nevoia învață pe om
Țermonia unui bătrân
Astrologia
|
Ajánlott Alkotáso
