Olda: 1
A nu mai putea trăi
: Személyese 2002-08-08 (17167 megjelenítések)
A ști că mori
: Személyese 2004-02-21 (12724 megjelenítések)
amurgul gândurilor - 1
: Személyese 2004-03-01 (13626 megjelenítések)
amurgul gândurilor - 2
: Személyese 2004-03-01 (11416 megjelenítések)
amurgul gândurilor - 3
: Személyese 2004-03-01 (11702 megjelenítések)
Aroganța rugăciunii
: fragment Személyese 2005-03-02 (13718 megjelenítések)
Caiete (1957-1965)
: fragmente Személyese 2009-04-28 (13341 megjelenítések)
Caiete (1966-1968)
: fragmente Személyese 2009-04-28 (10367 megjelenítések)
Caiete (1969-1972)
: fragmente Személyese 2009-04-28 (9690 megjelenítések)
Cât de departe sunt toate!
: Személyese 2002-07-12 (10008 megjelenítések)
gânduri
: Személyese 2002-06-24 (9975 megjelenítések)
Gânduri
: Személyese 2006-03-30 (11794 megjelenítések)
Îndreptar pătimaș
: Személyese 2003-02-23 (9030 megjelenítések)
Îndreptar pătimaș (2)
: Személyese 2003-02-23 (8055 megjelenítések)
Jurământ vieții
: Személyese 2003-01-20 (7409 megjelenítések)
Maxime și cugetări
: Személyese 2009-09-04 (12683 megjelenítések)
Maxime și cugetări(II)
: Személyese 2009-12-20 (7151 megjelenítések)
Monopolul suferinței
: Személyese 2002-09-22 (6985 megjelenítések)
Principiul satanic în suferință
: Személyese 2002-09-28 (7849 megjelenítések)
Renunțarea
: Személyese 2002-09-28 (8735 megjelenítések)
Schimbarea la față a României
: Capitolul II Személyese 2004-03-01 (7708 megjelenítések)
Schimbarea la față a României
: Capitolul III Személyese 2004-03-01 (8089 megjelenítések)
Schimbarea la față a României
: Capitolul IV Személyese 2004-03-01 (7353 megjelenítések)
Schimbarea la față a României
: Capitolul V Személyese 2004-03-01 (8357 megjelenítések)
Schimbarea la față a României
: Capitolul VI Személyese 2004-03-01 (7214 megjelenítések)
Scurtă confesiune
: Személyese 2012-11-20 (5892 megjelenítések)
syllogismes de l'amertume
: Személyese 2006-07-19 (6164 megjelenítések)
Olda: 1 |
|
|
|
|
Önéletraj Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|