Olda: 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
Un acoperiș
:
 Vers 2005-10-05 (9205 megjelenítések)
Un an
:
Vers 2010-05-19 (9757 megjelenítések)
Un om căzând într-o frunză
:
Vers 2010-01-03 (9007 megjelenítések)
Unde fugim de acasa?
:
Próza 2011-06-21 (77341 megjelenítések)
Unghi
:
Vers 2002-09-18 (13842 megjelenítések)
Unghi
:
Vers 2021-03-18 (2675 megjelenítések)
Urme
:
Vers 2004-02-19 (10094 megjelenítések)
Vai
:
Vers 2005-09-26 (8558 megjelenítések)
Vânat
:
Vers 2005-10-05 (10047 megjelenítések)
Varste
:
Vers 2002-09-03 (7979 megjelenítések)
Vesnicul eu
:
Vers 2002-06-21 (8585 megjelenítések)
Vibrare pe loc
:
Vers 2002-06-21 (8196 megjelenítések)
Vibrații
:
Vers 2010-01-03 (9542 megjelenítések)
VINÃ
:
Vers 2005-06-07 (9331 megjelenítések)
Vine din urma
:
Vers 2006-06-29 (9243 megjelenítések)
Vis
:
Vers 2002-06-11 (11157 megjelenítések)
Visăm și noi
:
Vers 2003-04-11 (9257 megjelenítések)
Viziune
:
Vers 2005-10-05 (17363 megjelenítések)
Zbor
:
Vers 2009-10-23 (11070 megjelenítések)
Olda: 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Önéletraj Marin Sorescu
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător) a fost cunoscut în timpul vieții pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a facut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.
Distincții
Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978
Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)
|
Ajánlott Alkotáso
