Mi-am adus în atelier stejarul falnic
Și l-am spânzurat de un cui
Cu coroana în jos.
Cerul l-am legat cu un nor
În dreptul ferestrei.
Sub el, orizontal –
Am așezat câmpia.
De la ciocârlii și prepelițe
Am păstrat numai câte-o aripă,
Celeilalte dându-i drumul să zboare.
Locurile rămase libere pe pereți
Le-am umplut cu sentimente,
Împușcate de mine în decursul anilor,
Cu bătăi de inimă.
Acolo unde nu se vede nimic e dragostea –
Un sentiment mai abstract.
În mijlocul atelierului am înălțat un munte
De lemn.
Problema care se pune acuma
E ca pe toate aceste mortăciuni
Să le fac să zâmbească.