Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori inveninate
De la Gangele maret.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Si de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu destept ...

Cu sageata-i otravita
A sosit ca să mă certe
fiul cerului albastru
S-al iluziei deserte.