Se-nvolbură frunzișul cel de aur
În ape rozalii de heleșteie,
De parc-un roi de fluturi pe coclaur,
C-un zbor încet, se-ndreaptă către stele.

Sunt îndrăgostit de-această seară,
Gălbuia vale-n inimă o țiu.
Adolescentul-vânt nostalgic zboară
Fetei-mesteacăn fusta pân` la brâu.

Și-n suflet, și în vale e răcoare,
Amurgu-albastru parc-ar fi o turmă.
În spatele portiței plângătoare,
Clopoțelul glasul dulce-și curmă.

Și niciodată-așa de grijuliu
N-am ascultat a inimii angoasă.
Ce bine e, în iazul rozaliu,
Să te apleci ca salcia pletoasă.

Ce bine e, zâmbind în vârf de claie,
Fânul să-l rumegi cu al lunii bot...
Unde ești tu, nostalgică văpaie -
Nimic să nu dorești, dar iubind tot.