Și dacă și urechea ta te minte
și ochiul tău la fel dacă te-nșală
și-n piept zădărniciilor se scoală
cu fulgere de gușteri pe morminte,

și dacă piere-n fum și-n îndoială
tot ce zidești și-nalți pe schele sfinte
și-i ceață tot ce-ți crește înainte
și tot ce lași în urmă umbră goală, –

cum de culegi din umbră și din ceață
atâta grea și dulce voluptate?
De unde gheara asta ce se-agață

de fiece secundă care bate.
Și pentru ce atâta chin pe față
când treci din clipă în eternitate?