|
Önéletraj Gabriele D'Annunzio
Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene.
Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a încput cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă…
În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[1], unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921. Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari și purtau o uniforma formată din camașă neagră, care a devenit mai apoi uniforma fasciștilor. Mulți din legionarii lui d’Annunzio făceau parte din gruparea stângistă “Fasci di Combattimento”, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc Arditi, folosite în primul război mondial pe post de trupe de comando.
In armata lui d’Annunzio era simtita puternica si prezenta militantilor futuristi condusi de Marinetti, prezent in persoana in Fiume. Cand acesta a fost expulzat din Fiume pentru grave abateri in postul sau de comanda, Mino Somezi si Mario Carli, alti doi futuristi de seama, i-au luat locul in Fiume.
D’Annunzio era unul din puținii scriitori agreați de către Mussolini. Deși a avut o influență notabilă asupra ideologiei fasciste, Gabriele D'Annunzio nu s-a implicat niciodată în mod direct în guvernul fascist la putere, în Italia, din anul 1923.
A fost creat prinț de Monte Nevoso[2] în 1924, iar Mussolini l-a numit președinte al Academiei Regale Italiene, în 1937, însă D'Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție.
În mod fundamental antinazist și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă. Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat funeralii naționale, după moartea scriitorului, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apOperă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.
Operă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.
Poezie
Cântec nou (1882)
Elegii romane (1892)
Ciclul Laude (1903-1912) - capodopera sa
Romane
Trilogia Trandafirul
Plăcerea (1889)
Inocentul (1892)
Triumful morții (1894)
Fecioarele dintre stânci (1896)
Focul (1900)
***
Nasce a Pescara il 12 marzo 1863, figlio di Francesco Paolo Rapagnetta d'Annunzio e di Luisa de Benedictis. Il terzo di cinque fratelli, visse un'infanzia felice, distinguendosi per intelligenza e vivacità. Nel 1879 il padre finaziò la pubblicazione della prima opera del giovane studente " Primo vere " una raccolta di poesie che ebbe presto successo. Dopo aver concluso gli studi liceali presso il Real Gnnasio-Liceo "G.B.Vico" di Chieti, giunse a Roma nel 1881, con una notorietà che andava crescendo. I dieci anni transcorsi nella capitale (1881-1891) furono decisivi per la formazione dello stile comunicativo. Tra il 1891 e il 1893 D'Annunzio visse a Napoli, dove compose il suo secondo romanzo, L'innocente, sequito da Il trionfo della morte e dalle liriche del Poema paradisiaco. L'idillio con la Duse Eleonora si incrinò nel 1904, dopo la pubblicazione de Il fuoco. Nel 1910 D'Annunzio fuggi in Francia per evitare i creditori e per cinque anni non rientrò in Italia. Nel 1915 ritornò in Italia e si arruolò volontario. Nel 1919 organizzo un clamoroso colpo di mano paramilitare, guidando una spedizione di "legionari", partiti de Ronchi di Monfalcone. Morì nella sua villa il primo marzo del 1938 per un'emorrogia cerebrale. Il regime fascista fece celebrare in suo onore i funerali di stato.
|
Ajánlott Alkotáso
