Olda: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
:
 Vers 2005-12-22 (7656 megjelenítések)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
:
Vers 2005-05-23 (8390 megjelenítések)
Cântecul câinilor
:
Vers 2005-12-22 (9363 megjelenítések)
Copac m-oi face
:
Vers 2009-03-01 (11901 megjelenítések)
Cui pe cui
:
Vers 2005-11-27 (7149 megjelenítések)
Cum de rămân nespânzurați
:
Vers 2003-05-11 (9373 megjelenítések)
De ești bărbat, bărbat să fii
:
Vers 2009-03-01 (5872 megjelenítések)
Durerea e un ocean
:
Vers 2005-11-27 (8811 megjelenítések)
Gând risipit în vânt
:
Vers 2005-12-22 (6879 megjelenítések)
Împotriva regilor
:
Vers 2003-05-11 (8474 megjelenítések)
Mă chinuie amar un gând...
:
Vers 2003-05-11 (9875 megjelenítések)
Mâniei
:
Vers 2010-04-29 (5673 megjelenítések)
Nobilul
:
Vers 2005-12-22 (7266 megjelenítések)
Nu piere sufletul ...
:
Vers 2005-05-04 (7188 megjelenítések)
Poezia
:
Vers 2003-05-09 (10344 megjelenítések)
Versurile mele
:
Vers 2008-06-26 (5475 megjelenítések)
Olda: 1 |
|
|
|
|
|
Önéletraj Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|
Ajánlott Alkotáso
