Olda: 2 : 1
Acolo
:
 Vers 2005-05-03 (10056 megjelenítések)
Adio
:
Vers 2005-05-08 (10534 megjelenítések)
Amintire
:
Vers 2005-05-15 (8158 megjelenítések)
Apa morților
:
Vers 2005-05-08 (8426 megjelenítések)
April
:
Vers 2005-05-08 (18489 megjelenítések)
Arborii-nfloriți răsună...
:
Vers 2005-06-24 (7134 megjelenítések)
Artiști
:
Vers 2005-05-08 (8774 megjelenítések)
Basm neisprăvit
:
Vers 2005-09-06 (7908 megjelenítések)
Bunica
:
Vers 2005-05-09 (203987 megjelenítések)
Câmpul libertății
:
Vers 2005-05-08 (14052 megjelenítések)
Când seara-n ceasuri de singurătate...
:
Vers 2005-05-09 (8685 megjelenítések)
Cantec
:
Vers 2003-09-05 (8450 megjelenítések)
Cântec
:
Vers 2005-10-19 (7755 megjelenítések)
Cântec
:
Vers 2005-10-19 (8684 megjelenítések)
Cântec
:
Vers 2005-10-19 (7788 megjelenítések)
Cântec de leagăn
:
Vers 2009-07-01 (48109 megjelenítések)
Cântec de primăvară
:
Vers 2005-10-19 (45478 megjelenítések)
Cântec sfânt
:
Vers 2005-06-24 (70108 megjelenítések)
Cântec vechi
:
Vers 2005-05-09 (12391 megjelenítések)
Către lună
:
Vers 2005-05-09 (14360 megjelenítések)
Cerșetorii
:
Vers 2009-07-17 (6392 megjelenítések)
Cîntec
:
Vers 2009-07-16 (22536 megjelenítések)
Cîntec de leagăn
:
Vers 2009-07-17 (7253 megjelenítések)
Clopotele din Nürnberg
:
Vers 2005-05-09 (8966 megjelenítések)
Cobzarul
:
Vers 2005-05-08 (9663 megjelenítések)
Dedicație
:
Vers 2005-05-09 (9674 megjelenítések)
Din Paris
:
Vers 2005-05-09 (8633 megjelenítések)
Olda: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Önéletraj Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează. Șt. O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913. Natalia Negru se recăsătorește în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereușite de sinucidere prin împușcare[1], după ce își împușcase soția într-o criză de gelozie. Natalia Negru supraviețuiește și va mai trăi aproape 50 de ani.
|
Ajánlott Alkotáso
