Inima reginei din stâncă s-a ridicat
Numai eu în tăcere vin
La locul unde a fost îngropată
Golului rămas să mă-nchin.

În fața muntelui se află crucea
Cu scrisul îndreptat spre vânt;
Un crin alb îi acoperă
Intrarea-n pământ.

Noaptea se adâncește
În tăcere îi dau ocol
Porții cu semn regal, închisă
Între mine și gol.