Tare ne zgîndără
soartea cea luzără:
unde mai sîntără
ăia dă fusără?

Mult au mîncatără,
mult au băutără,
mulți le-au cîntatără
din alăutără.

Laur și iederă
pă frunte-și pusără,
aiere-și deteră
pînă apusără.

Lidăr sau lidără,
cășile,-n jenăre,
le-au învelitără-n
postăre, benăre, -

pe care vîntu le
rupe sau zgîndără,
neîntrebîndu-le
ce-or fi făcîndără

ăia dă-și pusără
mutra pă dînsele...
Soartea cea luzără
ne toacă pînzele, -

tare ne zgîndără
și ne tot buzără:
p-unde mai sîntără
ăi dă tot fusără?