Văzusem doi ochi galbeni în întunericul desăvîrșit
și pornisem încet spre lumina caldă a lor
și recunoscusem pisica noastră moartă acum doi ani
torcînd în liniște pe cuptor.

Am mîngîiat-o-ncet pe șira spinării
și pe mustața arsă și pe bot
și mă miram că nu-ntoarce capul spre mine
și-mi părea rău că nu pot

s-o fac să-nchidă ochii rămași deschiși
sau să coboare iarăși în poala mea
de pe cuptoru-ncins peste măsură
pe care dormea.

Apoi am vrut să mă-ntorc dar nu-mi aminteam
de unde venisem în locul acela amăgitor
și stam lîngă pisica noastră și știam că e moartă
și-o auzeam cum toarce pe imensul cuptor.