Dosarul meu crește ca pâinea bună
se umflă, pârâie, dospește lin,
iubito vom petrece împreună
sub streșinile lui de vinilin.

Ia-ți și părinții ca să nu fim singuri
ia-ți și umbrela pentru orice risc,
e toamnă-n vorbe și ne plouă-n linguri
și cad din pomi agenții de la fisc.

Azi trec nepăsător printre vitrine
nici nu mă uit, nici nu miros, nici nu înjur:
carne de tun, osânză de albine,
și-un îngeraș de votcă în azur…