O! dușumeaua-n vișiniu vopsită,
Din coridorul în amurg etern,
Cu-n fiece firidă mai boltită
Capcane negre scoase din infern.

Și lupul slăbănog cu merg de vită
Când oglindiri neașteptate cern
Pe dușumeau-n vișiniu vopsită
Capcane negre scoase din infern...

O! iată veșnicia mea ivită
Ca o broboadă caldă peste ierni,
Ca o singurătate mult iubită
Când inimi noi în inimă s-aștern
Din dușumeaua-n vișiniu vopsită.