Ca rinocerul care-atacă trenul
încerc să trec de treizeci de ani
dar îngerul meu purul și obscenul
s-a prăbușit lovit de bolovani

fiindcă a fost zărit plutind pe arii
de un țăran lucrat de viziuni
și-acum îl țin sub bîta lor pîndarii
să-l stoarcă de mirare și minuni:

“O hi lăcusta care-mpunge orzul
sau fluturele îngrășat cu pai
sau pasăre cum o arată torsul
sau viespea albă ce ucide cai

că d-aia parcă s-a rărit porumbul
și laptele s-a subțiat în vaci
că umblă gîza asta grea ca plumbul
și paște catifeaua prin copaci,

țineți-o bine ca să-i dăm cu prafuri
otrăvitoare și chemați țigani...”
Aud roind în jurul meu tarafuri
și-ncerc să trec de treizeci de ani.