Tăcerea mea e ca o țară moartă
Dar nici nu cred că alta e mai sfântă
De ce ți-aș ține-nchisă gura, cântă,
Vânează dacă vrei aceeași soartă.

Dar apără-te chiar când nu te doare,
Ca talpa moale calcă peste forme.
Ar fi păcat să strici lumini enorme.
Vederea lumii-i împietrită sare.

Încet și iubitor de lună rece,
Ca melcul în grădină vei petrece.
Ce pierzi lipsind? Ce capeți dacă spui
Nimicul tău, urechilor statui?

Din volumul “Ape cu plute”, 1975