Din fiecare casă sunt gata să plec
sub al oglinzilor tainic înec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nicăieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zvârlit în frigul cumplit
Dați-mi măcar poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
dați-mi sonetele mele de fum!
Dați-mi măcar de pe margini de farfurii,
rimele ultimei poezii
și dați-i poetului, din blidul de prânz,
fructele ce pentru voi le-a plâns!
Unde e casa
cu pașii din urmă și cu mireasa,
gata din drum să mă-ntoarne?
O simt și de lacrimi
mi se albește
Scheletul, sub carne...