Plouă într-un sat de munte uitat de lume
Copacii mai putrezi se rup,
Prin ploaie trece o femeie bătrână
Cu hainele ude lipite de trup.


Nu mai știe pe unde s-apuce,
Drumul e putred de noroaie,
Doar trupul uscat de femeie de munte
Nu pare să fi putrezit de ploaie.


A ajuns la o casă veche,
a urcat treptele, a-nceput să dispară,
Printr-o fereastră putredă pătrunde înăuntru
Tot ce e putred afară.



volumul LINIA VIEÞII (1982)