Mirosea a mort de pe altă planetă.
Pe șirele spinărilor de cai
încolțea iarba și o egretă.
Mirosea a mort de pe altă planetă.

Inima toată mi-o băgasem în pietre
cum mâinile mamei în cocă
când ne gătea aer
la gândul că pasărea se sufocă.

Ea ne povestea
povestea cu-mpăratul
cel care se sprijinea de raze ca de un băț,
și care zărind în luminiș pe goala zeiță,
deodată, hăț!

Ah, doamne, ce miros!
Mirosea a mort de pe altă planetă.
Neființa suavă ne apărea tuturora concretă.
Și toate acestea se întâmpla
pre când roata numai o spiță avea
și nu roată se numea
ci linie se numea.