Avea linia vieții în talpă
Și eu mă uitam îngrozită la linia vieții lui
Care părea foarte lungă
Și el îmi simțea ochiul ca pe un cui.

I s-a părut firesc să mi-l scoată
Deși se putea foarte bine
Să scape de îngrozitoarea durere
Mutându-și talpa aspră de pe mine.

Ochiul meu care-a plătit totul
Șade acum în palma lui
Ca un copil cățărat
În vârful unui gutui.

Numai trupul rămas încă viu
Dar nevăzător
Mai clatină din când în când
Imensul picior.



volumul URCAREA MUNTELUI (1985)