Pe aceeasi ulicioara
Bate luna în feresti,
Numai tu de dupa gratii
Vecinic nu te mai ivesti !

Si aceiasi pomi în floare
Crengi inting peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac să fie azi.

Altul este al tau suflet,
Altii ochii tai acum,
Numai eu, raman acelasi,
Bat mereu acelasi drum.

Ah, subtire si gingasa
Tu paseai încet, încet,
Dulce îmi veneai în umbra
Tainuitului boschet

Si lasandu-te la pieptu-mi,
Nu stiam ce-i pe pământ,
Ne spuneam atat de multe
Far-a zice un cuvant.

Sarutari erau raspunsul
La-ntrebari indeosebi,
Si de alte cele-n lume
N-aveai vreme să intrebi.

Si în farmecul vietii-mi
Nu stiam ca-i tot aceea
De te razimi de o umbra
Sau de crezi ce-a zis femeia.

Vantul tremura-n perdele
Astazi ca si alte dati,
Numai tu de dupa ele
Vecinic nu te mai arati !