Plângeti, amanti, când Zeul chiar a plâns,
văzând ce tânguiri îl întâmplară.
Amor, aude doamne chemând strâns
milă, din ochi dând plângerea afară.

Josnica moarte, într-o sfântă stare
a aruncat cruda ei stăruintă
si-a prăpădit chiar lauda-n fiintă,
în nobilă femeie cinstitoare.

Laudă-i da Amor în al său cânt:
si l-am văzut asa-n carne si oase,
deasupra moartei forme gratioase,

în lacrimi, si la cer priviri ducând
spre sufletul trăind acolo blând,
ce doamnă-a fost si chip voios purtase.