Nu mă mai tortura sau torturează-mă,
Cobe de care totul se reazemă,
Cobe lucie care luneci alene
Lăsând în urmă-ți slinoasă lene
Și vechi imagini de garduri roase
Cu dihori privind printre șipcile scoase.
E, poate, desigur,mă rog, bate laba:
E poate totul degeaba,
E miezul gol, părelnic, în toate
Și totuși, și totuși și totuși mă bate
Gândul să mă mai joc o dată
Cu bilele mele de sticlă colorată
Și s-aud cum râd odată cu mine,
În zornăit, paserile androgine
Din încăpere.
Ia să păstrăm cu toții tăcere.



din volumul- La capăt-