Pârâiașule, tu murmuri printre stâncile semețe.
Din ce țară ești, de unde?
Nu-ți văd firul printre pietre, însă glasul tău tot crește
Și în suflet îmi pătrunde.

Te-a îmbogățit iubirea - tot alergi către iubită
Cu mulțimea ta de unde.
Tu nu știi ce e odihna - poate că străinătatea,
Ah, iubita ți-o ascunde.