Eram singuri pe insula cea pustie
eu și femeia uriașă

dimineața, în pădurea tăcută
vînam cîte o pasăre gînditoare
femeia uriașă punea capcane
pentru peștele prost și gras

la prînz aprindeam focul
și prăjeam carnea dezgolită
ne întindeam sub arborele visător
și priveam cerul burdușit cu planeți

doar spre seară, Doamne, spre seară
ochiul femeii uriașe începea să se rotească
țintuindu-mă tot mai adînc iar degetele ei
se clătinau prin aer și vocea ei se auzea
dezmierdîndu-mă
pe deasupra acelor ape