Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremenește în fața albăstrimii, a sfințeniei sale.
Strașnică-i tăcerea în piatră.

Masca unei păsări noptatice. Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.

O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeș,
Se arată reflexul îngerului căzut.