"Acum nu mai avem decât
să scoatem aerul dintre cuvinte".
Râul se înmulțise cu încă o conspirație
iar noi ne-am pomenit mici purtători
de știri senzaționale:
a mai căzut capul unui nebun,
a dispărut Cupa Istoriei,
mâna maestrului a explodat
iar lacrima atleților face pornografie.
Doar lămâii au rămas intacți în aerul automatic
pentru că civilizația n-are nevoie de ei la ora actuală.
Pedepsiți-mă pentru lașitatea
de a-mi fi lăsat trupul legat de paiul pustiei;
viermele-mi roade cu cinste mărul
pe care eu însumi mi l-am așezat pe creștet
așteptând o umilă săgeată.
Unul a spus:
"acum nu ne mai rămâne decât
să scoatem aerul dintre cuvinte".
Și, de bună seamă, a avut dreptate.