Când reazim te visam, știam că scrisul
din harul tău își trage-al lui noroc
dar azi în vers port toamna și plictisul
și muza altora le lasă loc.
Cred că-nteleg iubite, vrednic este
de pene mai vestite al tău har,
poetul ce în vers te povestește
ce-ți pradă, îți oferă-apoi în dar.
Virtute-ți dă, el ce virtute fură,
și doar a ta e frumusețea lui,
cum ți-a luat-o de pe fața pură,
nimic nu-ți dă mai mult ce-n tine nu-i!
Se cade să nu-i mulțumești de fel.
Ești platnicul, datornicul e el!