Pe coasta colinei satului și-au întins tabăra câmpuri pline cu mimoze. La vremea culesului, se întâmplă, departe de așezarea lor, să aibă loc întâlnirea extrem de înmiresmată a unei fete ale cărei brațe au fost tot timpul zilei ocupate cu gingașele crengi. Asemeni unei lămpi a cărei aureolă de lumină ar fi de parfum, ea pleacă cu spatele spre amurg. Să-i adresați cuvântul ar fi un sacrilegiu. Călcând cu espadrila iarba, faceți-i loc să treacă înainte. Și poate veți avea norocul să deslușiți pe gura ei himera umezelii. Nopții?