Poesia numelui tău,
e unicul lucru ce-mi lași
fericire, suflet fără trup.
În sinea mea te port
căci îți rostesc numele
în pieptul meu, fericire.
"Vino": și-ncet te apropii;
"Pleacă": și-ndată dispari.
Prezența și absența ta
sunt una umbra celeilalte,
umbre îmi dai și-mi răpești.
(Și brațele mele deschise!)
Dar trupul tău niciodată,
dar brațul tău niciodată,
fericire, suflet fără trup, umbră pură.