I

S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

II

„Ferestrele sunt stinse… veți spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus –

Întinsul timp de-acuma îl are de arat…”
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat –

Și secete și geruri oricât ne-ar măcina,
Tot ne-om uni în piatră de cremene cândva –

Și poate-au să se mire, văzând, urmași de-ai mei,
A timpului copită scoțând din ea scântei –

Sau, poate că pietrarii vor dăltui-o blând,
Să samene statuia cu mama surâzând –

Drumeți din veac să-ntrebe la monumentul sfânt,
Când a domnit regina desculță pe pământ.