„E-o păpădie sau atelier
De reparații în particular,
Cu daltă mică de bijutier
Și fine scule de ceasornicar?”
Sunt numai un medalion falit,
Așa că fără întrebări, când ai
Pe sâni un fel de-acoperiș boltit
Și la-ndemână cheile la rai…
Un pom știam, pe vremuri, interzis,
Dar înzestrat cu fructe,-ntâmplător:
De ne iubeam la umbra lui, precis
Cu mulțumiri îmi oferea-ajutor
Să nu mă pedepsești cu-atât mai rău,
Să atârn crucificat de gâtul tău.