- Scrum în scrumieră. Nu se mai înalță nimic. Asemenea vieții tale. Îți bat cuie în ușă. Nimicul dichisit cu ghirlande de flori. Cât e de greu.
- Mai crezi în Dumnezeu? E vorba de teamă. Ochi melancolici.
- Nu mai exiști. Doar amintirea te mai ține pe scaunul din casă. În urma adâncită din scaun.

(Din volumul „Poezie japoneză modernă”, Editura Univers, București, 2003)