Din seria de fapte inexplicabile care alcătuiesc universul
sau timpul, dedicația unei cărți nu este,
desigur, cea mai de nepătruns.
Este definită ca un dar, un cadou.
În afară de cazul monedei indiferente pe care
creștinul milostiv
o lasă să cadă în palma sărmanului,
orice dar adevărat este reciproc.
Cel care dă nu se lipsește de ceea ce dă.
A da
și a primi sunt același lucru.
La fel ca toate actele din univers,
dedicația unei cărți e un act magic.
Am putea să-l numim, de asemenea, modul cel mai plăcut
și sensibil
de a pronunța un nume.
Eu îi pronunț acum numele, Maria Kodama.
Câte dimineți s-au adunat în acest nume, câte mări,
câte grădini ale Orientului și ale Occidentului,
cât Vergiliu!


traducere - Andrei Ionescu