Același freamăt trece-n crâng,
Aceleași ape-n văi se frâng,
Căzând din stâncă-n stâncă,

Același a rămas și-acum
Conacu-n margine de drum,
În liniște adâncă.

Deasupra lui pier stoluri-stol
Pribegii nori pe cerul gol,
Și-n nopțile cu lună

Ca ieri alături amândoi
Stam ascultând glas de cimpoi
Din munți în munți cum sună...