Melcii când muncesc la casă,
Şi-o fac cât mai arătoasă.
Dar nici unul nu încearcă
Să şi-o facă şi mai largă.
Fără scule, fără sfoară,
Melcul nu ştiu cum măsoară,
Făcând casă-n aşa fel,
Numai cât să-ncapă el.
De-asta nimeni niciodată
Nu stă-n uşa lui să bată,
Şi nici melcul nu se ştie
Să fi mers în ospeţie.
O fi având aşa vreo lege…
Însă nu pot înţelege:
Singurel şi în strâmtoare,
Cum nu-i ia urâtul oare?!