Pururi se sprijină noaptea albă de colină,
Unde plopul se-nalță în sunete de-argint,
Unde sunt stele și pietre.

În somn se boltește puntea peste torent,
Un chip de mort îl urmărește pe băiat,
Secera lunii în râpă trandafirie

Departe de păstori. Prin roca veche
Broasca-și deschide ochi de cristal,
Se trezește vântul înflorit, glasul păsării aievea celor morți,
Și pașii lin înverzesc în pădure.
Jivinei și pomului aducere-aminte. Trepte domoale de mușchi;
Și luna
Care, clipind, se scufundă în apele triste.

El iară se-ntoarce și umblă pe verdele mal,
Se leagănă pe-o neagră gondolă prin ruina orașului.



Traducere Mihail Nemeș