Amintire: pescărușul alunecând peste sumbrul cer
Al melancoliei virile.
În tihnă, la umbra întomnatului frasin,
Te cufunzi în dreapta măsură-a colinei.

Întruna cobori de-a lungul verdelui fluviu
După căderea serii,
Răsunătoare iubire; pașnic, un om trandafiriu întâlnește

O-ntunecată jivină. Îmbătată de vremea-albăstrie,
Fruntea atinge frunzișu-n agonie
Și cugetă la chipul grav al mamei;
O, cum piere în negură totul;

Severa odaie și vechile lucruri
Ale părinților.
De ele se tulbură pieptul străinului.
O, voi semne și stele!

Mare e vina celui care s-a născut. O, voi, fiori de aur
Ai morții.
Când sufletul visează flori mai răcoroase.

Întruna printre crengile goale țipă pasărea de noapte
Peste pasul lunaticului,
Sub zidurile satului geme un vânt de gheață.



Traducere Mihail Nemeș