Era pe la amiază, când,
Pe-o piatră veche-ntins, văzui
Trei îngeri în ciudat veșmânt
Stând în lumina soarelui.

O, plin de presimțiri nou an!
Pe-ogor zăpada-se topea,
Și-n lacul rece, diafan,
Păr de mesteacăn tremura.

Pe cer o panglică de-azur
Și-un nor curgând prin fața ei –
Întors spre ea visam, și-n jur
În soare-ngenuncheau cei trei.

Cânta o pasăre un basm vrăjit
Și-am înțeles-o în fiori:
Nici primu-ți gând nu s-a-mplinit
Și trebuie să mori, să mori!



Traducere Mihail Nemeș