În sumbru pământ se-odihnește străinul cel sfânt,
De pe gura suavă i-a luat Dumnezeu tânguirea,
Când el în înflorirea lui coborî.
Floare albastră
Cântecul său supraviețuiește-n sălașu-nnoptat al durerilor.



Traducere Mihail Nemeș