Adesea un râu
iradiază astre solemne,
stupi de sulf se leagănă
deasupra capului meu.

Timp de albine: iar mierea
este în gâtul meu
încă proaspătă de sunet.
Un corb, în plină amiază se rotește
peste gresii cenușii.

Văzduhuri iubite: unde liniștea de soare
învață moarte, și noapte
cuvinte de nisip,

de patrie pierdută.



Traducere Ilie Constantin