Însă lacuri sunt aici, în care
chipuri de naiade de pe mal,
ca-ncâte, strâmbe zac în val;
și-s aleile prin pălimare
ca închise într-o zare.

Frunze ude în cădere vin
că pe trepte, prin văzduh iscate,
păsări strigă, parcă blestemate,
și-s privighetori ca de venin.

Primăvara-aici nu mai adie,
nu mai cred nici tufele în ea;
dreaptă dăinuind, o iasomie
tulbure azvârle-abia

prin destrămări un slab parfum.
Mușițe în roi duci mai departe,
ca și cum în urmă-ți totu-n moarte
se zdrobește-așa, mai șters acum.



Traducere Mihail Nemeș