Căci slab tu prin virtuțile trupești,
Treptat prinzi vastul tot – și n-ai cuvinte
Pentru adânci simțiri dumnezeiești;
Și-aici, în fața catedralei sfinte,
Te simți prea mic prin suflet și prin minte,
Cât sufletul nu-ți crește-n ritm cu fala
Zidirii, și nălțat curând se simte,
Prin contemplație, la ideala
Mărire ce, prin tot, inspiră catedrala.



Traducere Aurel Covaci