Azi mi-atârni ca o perdea cernită,
Tulbure Zeiță, la pervaz,
Groaznic saltă coama ta stârnită,
Groaznic vin pâraiele-n talaz.

Ah! Ia licăr de văpăi grăbite,
În tumultul tunetelor, des,
Vrăjitoareo-n văile-aburite,
Tu un elixir al morții-ai dres!

Groaznic auzit-am cum se-ngână
Glasul tău, când jalnic, când voios,
Ochii tăi văzutu-i-am, și-n mână
Fulgerul ce-amenință tăios.

Și-astfel înarmată-n noaptea asta,
Ai pășit spre patul meu pustiu,
Mi-ai lovit cu lanțul greu fereastra:
„Iată cine sunt!” – mi–ai spus s-o știu.

„Amazoană veșnică și mare,
Bărbătește în război luptând,
Nefemeie-n veci biruitoare
Și tigroaică totodată sunt!

Moarte, hoituri răspândesc din mână,
Torțe-aprind cu ochi-ngrozitori,
Mintea-mi cugetă venin – te-nchină!
Altfel, vierme, pâlpâire, mori!”




Traducere Simion Dănilă