Duse-s rândunele,
Iară-n fapt de zori,
Cerul pe vâlcele
S-a umplut de grele
Negre oști de ciori.

Noaptea-I amorțită,
Beznă – în ogradă.
Frunză ruginită,
De pe ram clintită,
Vine-n geam să cadă.

Vifor și turbare
Tare-a vrea s-aud,
Când sfâșietoare,
Glasuri de cocoare
Trec, din nord, spre sud.

Dor, ce mă-nvenini!
Unde să mă duci?
Peste câmpi străini
Bântuie ciulini –
Cârduri de năluci.

1854


Traducere Emil Burlacu