Am vrut cândva s-o fur pe Mona-Liza
ca să mă-mbăt de zâmbetu-i doar eu.
Dar m-am temut s-o fur pe Mona-Liza,
ea stă zâmbind și astăzi în muzeu.

Am vrut cândva să bat un om nemernic,
un foarte bun prieten, un intrus.
Dar m-am temut să bat un om nemernic,
el umblă, nebătut, cu fruntea sus.

Și-am vrut să cânt un cântec pentru oameni,
un cântec neștiut, nemaicântat.
Dar n-am cântat un cântec pentru oameni,
căci cutezanța lui m-a-nspăimântat.

Și am cântat un cântec pentru tine,
și tu m-ai ascultat și m-ai crezut.
Dar n-am cântat un cântec pentru tine,
căci l-am mințit întreg și m-am temut.

Eu m-am temut de lume și de tine,
eu m-am temut de-un cântec bărbătesc,
iar de-am furat, eu m-am furat pe mine
și m-am temut de viață s-o trăiesc.