Când veni seara
mă odihneam pe iarba monotonă,
și prinse să-mi placă
acea patimă fără sfârșit,
țipăt tulbure, înaripat
pe care lumina murind îl reține.


Grido

Giunta la sera
riposavo sull’erba monotona,
e presi gusto
a quella brama senza fine,
grido torbido e alato
che la luce quando muore trattiene.

Traducere de Anca-Domnica ILEA