Mă vreau la oglindă, unde-i neclaritate
Și vis ce încețoșează rostul,
Eu m-aș interesa – unde țineți cale, încalte,
Și unde vă este masul, adăpostul.
Văd clar: catargul navei în soare,
Și dumneata – pe punte, a uimire...
Iarăși dumneata – în fumul trenului... Ogoare
În veșnică jeluire...
Înrourată-i înserata câmpie,
Deasupra noastră – corbii, ciorile...
– Binecuvântată vă fie
Năzuința spre toate zările!



3.V.1915